Recommander

Cliquez ici pour recommander ce blog

Commentaires

Présentation

Catégories

Dimanche 22 octobre 2006

Uniune fericita cu Natura 

    Tot ceea ce exista pe aceasta planeta se compune din aceleasi elemente, comune intregii noastre lumi : foc, apa, aer si pamant. Integ Pamantul, cu plante, animale si oameni , formeaza „trupul comun” pe care-l cunoastem sub numele de Gaia. Vechii intelepti ai vremilor trecute, povesteau ca arborii sunt parul, pietrele sunt oasele, raurile sunt venele, iar apa e sangele Ei…Despre omenire, se spunea ca formeaza sistemul nervos al lui Gaia.

     Dincolo de legendele stravechi, realitatea este cea pe care o vedem cu totii: tot ceea ce contribuie la cresterea umanitatii vine de la ceea ce putem numi cu afectiune: Mama Terra. Din pamant ne nastem, din pamant ne creste hrana, tot pamantul ne tamaduieste, si apoi, cand viata se termina, in pamant ne intoarcem.

     Umanitatea si planeta sunt o singura UNITATE, ele nu pot fi separate. Gratie acestei UNITATI, echilibrul poate fi mentinut si doar in unitate acesta va dura.

     Cu toate acestea, oamenii se simt a fi <ceva diferit>, separati de acest intreg. Desi separarea este doar iluzorie, aceasta senzatie i-a facut pe contemporanii nostri sa se indeparteze de natura si in consecinta de ei insisi. Multi dintre noi si-au pierdut capacitatea de a-si mai asculta intuitia, de a mai avea o comunicare cu Sinele, in timp ce comunicarea cu restul vietuitoarelor (copaci, pietre, animale sau entitati ale naturii) a pasit pe domeniul fictiunii.   Aceasta comunicare se facea printr-un „limbaj comun”, prin ceea ce ne uneste pe toti atunci cand constientizam ca suntem parte din intreg, si constiinta noastra e conectata cu constiinta planetei.

     Timp de mii de ani, si acum mii de ani, oamenii erau cu mult mai apropiati de natura. O iubeau, o respectau, si mai mult decat atat, ei constientizau ca sunt parte integranta din unitatea numita Gaia. Pentru ei nu era suficient sa recunoasca teoretic aceste lucruri, ele faceau parte din propria lor fiinta,  le integrau in propriile lor vieti, amplificandu-le. Celebrau prin ritualuri, ciclurile naturii, echinoxurile si solstitiile, si inca patru sarbatori legate de roata anului, puncte importante din calendarul druidic. Aceste ceremonii aveau rolul de a restabili inradacinarea, reconectarea  si ancorajul la aceasta planeta.

     Cateva, preluate si adaptate de crestinism s-au perpetuat pana-n zilele noastre sub nume ca cel de pasti sau craciun.

     Asadar, stim ca stramosii nostri celebrau natura, recunosteau ciclurile ei ca fiind parte din propria lor viata, si intelegeau ca oamenii sunt facuti la fel ca si granitul, copacii si orice alta forma de existenta. Cei mai intelepti, stiau de ce trebuie sa-si iubeasca aproapele ca pe sine insusi: constientizau ca erau una cu Gaia si toti nu erau decat un trup comun.

     Credinta druizilor era inainte de toate panteism, recunoscand prezenta divinului in tot si in toate. Ei isi regaseau Zeii in raurile si izvoarele muntilor si campiilor, in copacii padurilor, in iarba si flori, in pasul cerbilor si caprioarelor, in dansul fluturilor sau cantecul pasarilor. Recunosteau Divinitatea in ei insisi si in adancul sufletelor semenilor lor. Druidismul insemna si monoteism, prin credinta intr-un Zeu Unic, imposibil de cunoscut, intangibil, iar cea mai buna metoda de a-L onora, era cunoastrea a tot ceea ce le sta in putinta sa cunoasca in asta viata pamanteana.

     Acesta era secretul apropierii lor de elementele naturii, taina comuniunii cu tot ceea ce exista, motivul pentru care puteau sta de vorba cu animalele, copacii si pietrele, si care le aducea usurinta in folosirea fortelor naturii (cele 4 elemente). Cunoscand natura, isi constientizau propria lor natura, iar energia care exista peste tot in jur, era pusa in miscare prin simpla „intentia umana”. „Intentia Umana”, puterea gandului, era marea taina druidica, numita cu respect  „puterea stejarului”.

 Elora D’Avalon

http://lightwicca.over-blog.com
http://unicorn.easyforum.fr

 

 

 

par Elora D'Avalon publié dans : lightwicca
ajouter un commentaire commentaires (0)    créer un trackback recommander
Vendredi 22 septembre 2006

 

 

 

 

 

 

 

     Azi celebram o zi de echilibru, un echilibru al naturii cu care incercam sa ne armonizam. Este echinoxul de toamna pe care-l cunoastem sub numele de Mabon sau Alban Elfed, cum ii spun Druizii. Celebrarea incepe pe 20 septembrie si dureaza pana pe 23, adica 3 zile, ca majoritatea sarbatorilor celtice.
     Este un moment al echilibrului. Zilele si noptile sunt egale dar de acum inainte noaptea va detine victoria asupra luminii, pana la solstitiul de iarna, pe 21 ianuarie cand Copilul Zeu se va naste si lumina va invinge iar.
     Ultimele raze ale soarelui se pregatesc sa se retraga. Soarele isi pierde puterea, voalul dintre lumi se subtiaza pentru ca el sa dispara la Samhain cand lumea astrala si lumea fizica se vor contopi.
     Pamantul se schimba, se transforma, pregatindu-se pentru perioada rece ce va urma. Frunzele isi schimba culoarea si cad, plantele se ofilesc lasand semintele in urma lor, care vor deveni ele insele plante, la primavara.
   
Mabon este a doua din cele trei sarbatori ale recoltei, legata de recolta fructelor cum ar fi merele si a produselor viticole. Este timpul vinurilor si a banchetului din Avalon.
    
Marul este simbolul echinoxului de toamna. Celtii sarbatoreau acest sabat punand mere pe mormintele celor disparuti. Daca urmam calendarul celtic, arboricol, echinoxul are loc la sfarsitul lunii iederei. Aceasta planta creste in forma de spirala, simbol al vietii eterne si reincarnarii. Pasarea asociata este lebada, ca simbol al nemuririi sufletului.
    
Mabon marcheaza odihna, pe roata anului se compara cu luna descrescanda.
    
In aceasta perioada suntem chemati sa facem bilantul anului care acusi se incheie (pentru noi  la Samhain/Halloween pe 1 noiembrie), sa ne pregatim pentru venirea iernii care simbolizeaza regenerarea in matricea universala.
   
Aceasta sarbatoare este dedicata Zeului Cerb Cernunnos, a carui coarne simbolizeaza expansiunea spre cer cat si centrarea fiintei noastre intr-o unitate germinala.
    
Mabon este un zeu galez, zeul fertilitatii masculine. El ar fi omologul barbatesc al Persefonei. Mabon ap Modron ar insemna Marele Fiu al Marii Mame. Mabon este <fiul cel tanar>, <tineretea divina> sau <fiul luminii>. Modron este Marea Zeita, Terra. Legenda spune ca Mabon a fost rapit  la 3 zile dupa nasterea sa. El reuseste sa se salveze invatand din intelepciunea celor mai vechi animale ce traiec inca pe pamant : mierla, cerbul, vulturul si somonul. Zeul s-a refugiat in pantecele lui Modron unde studiaza pana-n momentul in care va fi suficient de puternic pentru a invinge batalia impotriva tenebrelor. Atunci, lumina va avea suficienta putere si intelepciune pentru a planta o noua samanta. (legenda orala celta)
    
In mitologia greaca, in aceasta zi care marcheaza sfarsitul verii, Hades (zeul infernului) s-a indragostit de Persefona. A vazut-o culegand flori si a rapit-o. Adusa in Infern, Persefona avea sa fie regina alaturi de Hades. Zeita recoltelor, Demetra, mama Persefonei, disperata de disparitia fiicei sale a facut sa se ofileasca toata vegetatia. Zeii din Olimp au intervenit insa pentru a o convinge pe Demetra sa nu rapeasca pentru totdeauna viata plantelor. Au cazut la intelegere si au hotarat ca Persefona sa petreaca jumatatea anului in afara regatului mortilor si cealalta jumatate cu Hades. Dar Demetra, in semn de doliu in urma fiicei sale a decis ca natura va dormi pana-n momentul in care fiica ei ii va fi inapoiata.
   
In timpul ritualurilor tinute in preajma acestei date, altarul este decorat cu ramuri de stejar, conuri de pin si cununi din spice de grau, fructe de toamna, nuci, mere si altele precum si de un cosulet cu frunze uscate de culori cat mai variate. Alimentele ce se consuma de aceasta sarbatoare vor fi cele rezultate in urma celei de-a doua recolte si se prefera cereale, fructe si legume. Vinetele coapte sunt alimentele traditionale acestei sarbatori.

 Scurta rugaciune de Mabon :

 “Gratioasa zeita a fertilitatii,
Am semanat, si am recoltat fructele actiunilor mele,
Bune si rele.
Da-mi forta de a sadi semintele fericirii si Iubirii.
In cursul anului care vine,
Sa alung suferinta si ura.
Arata-mi cum sa traiesc cu intelepciune pe aceasta planeta,
Oh tu, Luminoasa a noptii ! »

 

 

   

 

                                                               by Elora D'Avalon

Grup romanesc de discutii: ocultism, ezoterism, magie, alchimie, ritualuri, divinatie si spiritualitate.
http://groups. yahoo.com/ group/SacredRing/

 

 

 

 

 

 

par SacredRing of Avalon publié dans : lightwicca
ajouter un commentaire commentaires (0)    créer un trackback recommander
Jeudi 14 septembre 2006

 

Invocatia si si evocatia sunt doua elede baza ale magiei si totodata lucruri prea adesea prost intelese si care inspira o teama nejustificata. De cele mai multe ori (depinde totusi de ceea ce se invoca) invocatia este deosebit de benefica, inaltand vibratiile practicantului si aducand o stare de bine.

     Invocatia este procesul prin care magcianul cheama si primeste in sine o forta particulara a cosmosului, deobicei personificata printr-un zeu. Aceasta se face printr-un soi de meditatie si se folosesc cat mai multe elemente care reprezinta aspectul divin invocat (considerand zeul ca unul din multele aspecte ale divinitatii unice). Se poate folosi imaginea traditionala a zeului, mantra asociata, sigiliul, simboluri etc….. In concluzie, magicianul trebuie sa se inconjure de cat mai multe lucruriri reprezentative zeului respectiv : altarul sa fie ornat corespunzator cu flori, parfumuri specifice, forme, culori, talismanul planetar corespunzator sau sigiliul zeului. etc… Toate acestea ajuta magicianul sa intre intr-o stare de receptivitate fata de forta divina si sa-si modifice nivelul de constiinta.

     Contrar unui spirit care poate fi constrans sa se manifeste, un Zeu nu poate fi obligat. Magicianul trebuie sa poata atinge un tip de concentrare, dirijata spre natura zeului invocat, ceea ce va avea ca rezultat manifestarea acelui zeu in constiinta sa. Isi va vizualiza reprezentarea traditionala a zeului si o va construi in jurul sau. Isi va imagina cum coincide progresiv cu acea forma si incetul cu incetul va simiti in el primele semne ale puterii zeului. Magicianul devine unul cu zeul si actioneaza ca acel zeu, in numele zeului si cu puterea lui. In momentul respectiv ar putea vorbi ca un zeu, ar deveni un fel de oracol, ar putea sa binecuvanteze sau sa initieze un neofit cu eficacitatea Zeitatii invocate, sa transmita puteri magice sau sa faca vindecari prin simpla atingere intocmai ca zeul la care s-a facut apel, ori sa comande spiritelor aflate sub stapanirea sa.

O evocatie trebuie deci intotdeauna precedata de o invocatie.

     Dupa cum spune insusi termenul : invocatie inseamna a chema in sine. Evocatie inseamna, fie a chema in exteriorul tau sau a exterioriza din tine, anumite aspecte…depinde de scopul evocatiei.

     Evocatia este ritualul prin care magicianul capata autoritate asupra unui spirit (entitate astrala) pentru a-l forta sa-l serveasca, tinandu-l totusi la distanta de propria-i persoana si se asigura ca-l poate stapani, fara a se lasa dominat sau manipulat de el.

     In tehnicile evocatorii se lucreaza cu forte personificate, spirite, pe care magicianul nu le accepta neconditionat in constiinta sa, cu care nu doreste sa se uneasca, dar le convoca in diferite scopuri (de la a le chestiona pana la a le supune si exploata). Tehnicile evocatorii cer multe pregatiri si protectii si mai ales mult control al magicianului. In multe cazuri magicienii folosesc evocatiile atunci cand lucreaza cu spirite dezechilibrate (dar nu e o regula) si de care se protejeaza prin tot felul de mijloace. Magicianul, protejat de cerc, comanda de acolo spiritului (pe care trebuie sa aiba puterea sa-l supuna)  in timp ce spiritul este evocat in triunghi. Spiritul se poate manifesta intr-un mod vizibil, daca bazele materiale adecvate au fost utilizate in ritual.

Magicianul trebuie sa fie capabil sa comande spiritelor planului astral pe care doreste sa le evoce, cu autoritatea si puterea unui Zeu. Asta inseamna ca pentru a face o evocatie reusita, magicianul trebuie sa fi facut deja o invocatie prin care <a devenit Zeul> care are autoritatea asupra spiritului evocat. Succesul magicianului pare sa depinda de invocatia anterioara prin care magicianul s-a unit cu zeul (un spirit superior) si de a carui autoritate si putere se foloseste pentru a stapanii enitatea evocata.

      Daca e periculos? Depinde! E periculos sa aduci pe cineva in curtea sau in casa ta? Depinde pe cine si in ce scop…

    Eu cred ca depinde foarte mult si de atitudinea magicianului. Daca pleci de la ideea ca e periculos, si in inima ta isi face loc chiar si cel mai infim firisor de teama, poate fi intr-adevar periculos, in virtutea lui <de ceea ce te temi nu scapi>.

By Lady Rowenna

http://groups.yahoo.com/group/SacredRing/

 

 

par SacredRing of Avalon publié dans : lightwicca
ajouter un commentaire commentaires (0)    créer un trackback recommander

Recherche

forum ezoteric

Sacred Ring

Continuator al grupului Davalon, Sacred Ring renaste ca pasarea phoenix deschizandu-se catre o lume de suflet si lumina. Iata locul unde vom putea discuta liber despre wicca, asatru, new-age, druidism, shamanism si alte forme de paganism ori neopaganism. Vom putea alerga impreuna pe carari de basm si magie, vorbind despre mistere neelucidate, mitologie, legende uitate, ocultism,ezoterism, magie, alchimie, ritualuri, tarot ori astrologie si variatele cai de spiritualitate, si de evolutie.
Bun venit in Cercul Sacru din Avalon!

http://groups.yahoo.com/group/SacredRing/

Créer un blog sur over-blog.com - Contact - C.G.U. - Rémunération en droits d'auteur avec TF1 Network - Signaler un abus