Recommander

Cliquez ici pour recommander ce blog

Commentaires

Présentation

Catégories

Vendredi 23 mars 2007

Rezultatul cercetarilor facute de Janet Stewart Farrar duc la o concluzie interesanta: “wicca” ar insemna: “a cunoaste viitorul prin strigatele animalelor”. Totusi, ipoteza cea mai acceptata si mai plauzibila, este ca la baza acestui cuvant sta  termenul “wiccian” , ceea ce inseamna "vraja" (spell) in engleza veche. Alte surse, sustin ca la originea termenului de wicca, sta radacina anglo-saxona a cuvantului “intelept”, “wise” de unde vine si cuvantul “wizard” (vrajitor).

         Termenul “wicca” ramane totusi un neologism creat de Gerald Brousseau Gardner care dorea sa desemneaze vrajitoria, in engleza veche.

In engleza veche, “vrajitorie” este “wiccacraeft” iar wicca pare sa fie un cuvant masculin insemnand “vrajitor”. Femininul, vrajitoarea, se numea “wicce” iar la originea acestor cuvinte sta “wiccian” care inseamna a vraji, a fermeca, a practica magia.

 

Elora D'Avalon

http://groups.yahoo.com/group/SacredRing/

 

par SacredRing of Avalon publié dans : lightwicca
ajouter un commentaire commentaires (0)    créer un trackback recommander
Jeudi 9 novembre 2006

 

 

 

      Mitologia tuturor popoarelor este plina de fiinte fabuloase care vestesc apropierea mortii sau care-si fac simtite prezenta in momentul mortii. Acestia sunt Ingeri ori Zei sau semizei, a caror sarcina este sa vegheze ca sufletul destrupat, sa ajunga la locul care i se cuvine, in “lumea mortilor”.
      
Egiptenii spre exemplu, credeau ca Zeita Isis sau Zeul Anubis ii conduce pe cei decedati in regatul mortilor.
      
In religia islamica, Azrial este numele Ingerului Mortii. El trage sufletul omului afara din trup, pe gura si apoi il da unor alti 2 ingeri de lumina care-l vor duce in primul cer, din cele 7 amintite in aceasta credinta.  
       
In mitologia nordica, se vorbeste de walkirii care acompaniaza in Valhalla sufletele vitejilor cazuti in lupta. Zeita Hel ii duce pe cei morit de boli, in Hellheim iar Zeita Ran ii conduce pe cei inecati, in regatul Ei de pe fundul oceanului. Nordicii nu sunt singurii care atribuiau momentului mortii, zeitati diferite in functie de modul in care moartea survine. In toate mitologiile lumii apar entitati cu roluri variate legate de momentul destruparii, care ajuta intr-un fel sau altul ca sufletul decedatului sa se desprinda de aceasta lume si sa ajunga pe taramul Fericirii Vesnice. De altfel, este aproape o certitudine ca exista nu unul ci mai multi ingeri si entitati eterice care ghideaza sufletele proaspat decorporalizate.
     
La grecii vechi, lumea celor vii si lumea celor morti, era despatita de raul Styks. Charon, cu barca sa, este cel care-i trece dincolo pe cei decedati, in regatul stapanit de Hades.
      
Asadar ce fel de entitati eterice vegheaza asupra momentului mortii si pastreaza ordinea intre lumi lasand vii cu vii si mortii cu mortii?
     
Pentru crestini si musulmani vom vorbi despre ingeri. Cuvantul inger vine din latinescul « angelus » care la randul lui vine din greaca veche « aggelor », insemnand mesager. 
      
Cultele politeiste ii vor numi Zei.
     
Indiferent cum i-am numi, atributele lor sunt aceleasi, rolul lor este acelasi, pana si infatisarea cuprinde elemente simbolice care denota aceeasi teama de moarte si asocierea pe care omenirea o face intre moarte si suferinta. Ingerii sunt spirite pure, fara corp si fara chip propriu-zis. Infatisarea lor, modul in care ei apar in ochii oamenilor este conforma simbolurilor pe care acestia le-au acceptat ca si caracteristici ale fiintelor angelice, in functie de rolul pe care-l indeplinesc. Ingerii sau Zeii mortii au adesea o infatisare inspaimantatoare, intunecata si poarta de multe ori faimoasa coasa cu care secera vietile.
      
Personajele care vegheaza pasajul dintre lumi, apar si ele imaginatiei umane, sub forma unor monstrii...dar toate aceste chipuri infioratoare sunt doar rezultatul personificari temerilor si arata prin infatisarea lor, care sunt formele pe care le ia aceste tipuri de teama. Aproape ca devin un barometru al fricii de moarte si al fricii de necunoscutul care urmeaza dupa destrupare.
     
Alaturi de Ingerul Mortii care apare sub forme variate in toate mitologiile lumii si in credintele populare, se gasesc “ajutoarele” sale, care conduc sufletul destrupat la locul cuvenit. Asa cum exista ingeri care ajuta la vindecare, muze care aduc inspiratia sau cunoasterea, tot astfel exista si ingeri “specializati” in destruparea sufletului si conducerea lui, dincolo de apele Styxului, in regatul lui Hades.
      
Asa cum orice Adevar din Univers are un “gardian” si cum orice eveniment este supravegheat de entitati care pastreaza ordinea multiversului, tot astfel si moartea este asistata din lumea astrala de catre Ingeri si entitati eterice care au mai fost sau nu, incarnate.
      
Stim ca de-a lungul vietii avem fiecare unul sau mai multi ingeri pazitori si ghizi spirituali. Desigur ca nici acestia nu vor sta de-o parte in acele momente cruciale, in unul din evenimentele cele mai insemnate din viata unui om: abandonul trupului. Acesti ingeri pazitori pot fi, dar nu e o regula, o persoana draga, disparuta cu ceva timp in urma. Nu putine sunt cazurile in care cei aflati in moarte clinica au relatat ca au fost intampinati de o ruda apropiata, decedata sau pur si simplu de o lumina si o voce care le-a cerut sa-si reia viata si sa-si duca la capat menirea.
      
In primele momente ale mortii, exista posibilitatea ca sufletul sa fie descumpanat, ba chiar sa nu realizeze nici moartea trupului. Acest lucru se poate intampla in cazul unor morti fulgeratoare. Rolul Ingerilor Mortii, a ghizilor si apropiatilor decedati, este tocmai sa il sustina in acele momente si sa ajute la eliberarea de trupul fizic si despartirea de viata pe care a avut-o pana-n acel moment.
      
Ceea ce noi numim fantome sunt suflete atasate acestei sfere prin legaturi prea puternice, pe care nu vor sa le rupa, un atasament prea puternic fata de anumite persoane, locuri sau obiceiuri de viata. In alte cazuri, fantomele nu sunt nici macar suflete in neliniste, ci proiectii de energie, amprente dinamice a unor fapte petrecute si care au avut loc cu o mare descarcare de energie. Acesta este insa un alt subiect..

 

 

                                                  By Elora D’Avalon

http://groups.yahoo.com/group/SacredRing/
http://unicorn.easyforum.fr/index.forum
(forumuri romanesti de discutii)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

          

 

 

par SacredRing of Avalon publié dans : lightwicca
ajouter un commentaire commentaires (0)    créer un trackback recommander
Mardi 31 octobre 2006

         

   Fiecare zi incepe la apusul soarelui, in momentul care acesta marcheaza sfarsitul zilei precedente.

 

Fiecare an incepe la Saman (Samhain), data care puncteaza sfarsitul anului si inceputul Timpului Intunecos.
Se spune ca anul celtic era impartit in 2 perioade a cate 6 luni : Noaptea cea Mare si Ziua cea Mare.
Asa cum o noua zi incepea odata cu apusul soarelui si lasarea noptii, la fel, Samhainul este sarbatoarea care marcheaza inceputul Marii Nopti si deci reinceperea unui nou ciclu: inceputul noului an celtic.
Aceasta sarbatoare e celebrata in diferite colturi ale lumii avand o semnificatie asemanatoare, legat de ciclul viata-moarte-viata, la culturi care nu au, cel putin la o prima vedere, nici o legatura intre ele. Ea este prezenta atat la egipteni cat si la popoarele din zona Mexicului (civilizatiile dinaintea invaziei spaniole) sau pe teritoriile batranei Europe. Cele mai multe informatii au ramas insa cele venind de pe teritoriile celtice, ale scotiei si Irlandei. Acestea, o prezinta ca pe o sarbatoare a spiritelor, o a 3-a recolta si mai ales ca fiind noul an celtic. In gaelica ea poarta numele de Tir-na-Nogh’th.
            Samhainul a fost preluat de catre crestinism sub numele de « Ziua Mortilor » sau “Sarbatoarea tuturor sintilor,” cunoscuta ca Halloween si sarbatorindu-se la data de 31 octombrie.
Practic insa, Samhainul nu e un sabat fix (ci unul pastoral), el se celebreaza la a 8-a luna plina dupa echinoxul de primavara, si de aceea dureaza atata timp cat dureaza si Luna plina : 3 zile. Unele surse afirma ca celebrarea vechiului Samhain are loc cand soarele atinge 15 grade in scorpion, punct astrologic important si simbolizat prin vultur.
Pentru o cultura ca a noastra, unde timpul e perceput ca linear, o noapte este doar un punct in plus pe marea axa care duce de la nastere la moarte. Celtii insa, considerau timpul de maniera ciclica iar Samhainul, o sarbatoare in afara timpului. El nu apartine nici anului care se termina, nici anului care urmeaza, este o perioada de tranzitie consacrata spiritelor imortale. Ordinea naturala a lucrurilor se dizolva in haosul primordial, inainte de a reconstrui o lume reordonata pentru anul care vine. In aceasta perioada din afara timpului putem privi si actiona usor asupra trecutului ca si asupra oricarui punct din viitor, asupra oricarui alt punct al Universului Intemporal.
Timp de 2 zile, timpul se opreste, spun legendele celtice, iar valul dintre lumi este foarte subtire.
Oamenii pot intra in contact cu rasele disparute de pe fata pamantului care s-au retras in adancuri si cu spiritele celor dragi disparuti si cu toate entitatile planului astral.
Samhainul e compus din 2 zile de solemnitate, prima consacrata eroilor, martirilor si tuturor entitatilor inalte (de unde si numele crestin de sarbatoarea tuturor sfintilor), a doua tuturor celor ce si-au incheiat ciclul acestei vieti si o a 3-a zi, de veselie, marcheaza intrarea in noul an, reinceperea unui nou ciclu.
Ziua a 3-a este o zi a bucuriilor si sarbatorilor populare, se organizau reuniuni si banchete ce se puteau prelungi timp de o saptamana. In vechime, adultii mergeau din usa in usa cantand iar ambianta era asemanatoare celei ale craciunului de azi. Trebuie insa remarcat faptul ca toate sarbatorile precrestine erau caracterizate prin colindarea din casa-n casa, cantand.
Pamantul se pregateste pentru iarna si ne ofera un ultim spectacol incantator: frunzele copacilor isi schimba culoarea, rosul, ocrul si galbenul, contrasteaza cu verdele plantelor sempervirescente si maroul potecilor de munte.
Se celebreaza ciclul etern al vietii : nastere-viata-moarte-renastere oglindit de maniera evidenta in natura : seminte – muguri – crestere – reproducere, finalizandu-se cu moartea plantei.
In aceasta perioada sunt celebrati zeii in plina maturitate, care ne vor ghida si ne vor invata trecerea de la o faza a vietii la alta si zeitatile legate de pasajul dintre lumi. Astfel, egiptenii il celebreaza pe Osiris si Anubis, celtii pe Cernunnos si Morigan iar grecii pe Hecate. Zeii celtilor, celebrati de Samhain sunt reprezentati cu 2 fete. Una intoarsa spre trecut, pentru comemorarea celor decedati si evenimentelor trecute si una privind spre viitor si cautand sa-i patrunda misterele.
Zeita se gaseste sub aspectul ei de « batrana inteleapta », Crone, iar Zeul si-a implinit calatoria si a ajuns pe taramurile Avalonului, unde va dormi in pantecele Zeitei asteptand sa renasca la primavara.
 
O alta varianta mitica a acestei sarbatori spune ca Samhainul este momentul in care Zeul sub aspectul sau de Om Negru paraseste tinuturile mortii si vine sa-i ceara Zeitei sa-l urmeze in Lumea Subterana pentru a cunoaste misterele mortii. Astfel, Zeita coboara si Ea in Regatul Umbrelor. Acum lumea celor vii s-a unit cu cea a spiritelor si cu cea a entitatilor pamantului. Toate frontierele dintre lumi au fost coborate si e cu predilectie o zi in care toate taramurile nu fac decat unul.
Se va putea sarbatori alaturi de rudele si prietenii nostri decedati. Acest lucru poate suna macabru pentru anumite persoane, dar nu este, daca intelegem ca in conceptia pagana viata nu se limiteaza la planul fizic, moartea fizica nu duce si la moartea spiritului persoanei, ci este doar o schimbare a formei.
Pe altar, sau alaturi de masa noastra, vom pune deci bucate pentru sufletele celor decedati si lumanari in ferestre pentru a le lumina calea.
          Wicca, inspirata in mare masura din credinta celtica, considera Samhain-ul ca pe un timp pentru cugetare, pentru aduceri aminte, pentru cantarirea actiunilor intreprinse in anul ce s-a scurs, pentru acceptarea unor fenomene ale vietii ce scapa controlului nostru, cum ar fi moartea. Se celebreaza serenitatea, moartea, intelectul, schimbarile radicale, este o perioada propice divinatiei si riturilor de pasaj.
 
Lumanari : portocalii, gri sau negre
Incens : mar, menta
Magia adaptata : introspectie, metamorfoza, spiritism
 
          Cugetare pentru Samhain
 
« Tot ceea ce se naste trebuie sa traiasca,
Tot ceea ce traieste trebuie sa moara,
Tot ceea ce moare va renaste
 
Noi venim din pamant,
In pamant ne vom intoarce,
Si din pamant vom renaste »
 
 
                                                by Lady Rowenna
 

 

par SacredRing of Avalon publié dans : lightwicca
ajouter un commentaire commentaires (0)    créer un trackback recommander

Recherche

forum ezoteric

Sacred Ring

Continuator al grupului Davalon, Sacred Ring renaste ca pasarea phoenix deschizandu-se catre o lume de suflet si lumina. Iata locul unde vom putea discuta liber despre wicca, asatru, new-age, druidism, shamanism si alte forme de paganism ori neopaganism. Vom putea alerga impreuna pe carari de basm si magie, vorbind despre mistere neelucidate, mitologie, legende uitate, ocultism,ezoterism, magie, alchimie, ritualuri, tarot ori astrologie si variatele cai de spiritualitate, si de evolutie.
Bun venit in Cercul Sacru din Avalon!

http://groups.yahoo.com/group/SacredRing/

Créer un blog sur over-blog.com - Contact - C.G.U. - Rémunération en droits d'auteur avec TF1 Network - Signaler un abus