Azi celebram o zi de echilibru, un echilibru al naturii cu care incercam sa ne armonizam. Este echinoxul de toamna pe care-l cunoastem sub numele de Mabon sau Alban Elfed, cum ii spun Druizii. Celebrarea incepe pe 20 septembrie si dureaza pana pe 23, adica 3 zile, ca majoritatea sarbatorilor celtice.
     Este un moment al echilibrului. Zilele si noptile sunt egale dar de acum inainte noaptea va detine victoria asupra luminii, pana la solstitiul de iarna, pe 21 ianuarie cand Copilul Zeu se va naste si lumina va invinge iar.
     Ultimele raze ale soarelui se pregatesc sa se retraga. Soarele isi pierde puterea, voalul dintre lumi se subtiaza pentru ca el sa dispara la Samhain cand lumea astrala si lumea fizica se vor contopi.
     Pamantul se schimba, se transforma, pregatindu-se pentru perioada rece ce va urma. Frunzele isi schimba culoarea si cad, plantele se ofilesc lasand semintele in urma lor, care vor deveni ele insele plante, la primavara.
    Mabon este a doua din cele trei sarbatori ale recoltei, legata de recolta fructelor cum ar fi merele si a produselor viticole. Este timpul vinurilor si a banchetului din Avalon.
     Marul este simbolul echinoxului de toamna. Celtii sarbatoreau acest sabat punand mere pe mormintele celor disparuti. Daca urmam calendarul celtic, arboricol, echinoxul are loc la sfarsitul lunii iederei. Aceasta planta creste in forma de spirala, simbol al vietii eterne si reincarnarii. Pasarea asociata este lebada, ca simbol al nemuririi sufletului.
     Mabon marcheaza odihna, pe roata anului se compara cu luna descrescanda.
     In aceasta perioada suntem chemati sa facem bilantul anului care acusi se incheie (pentru noi  la Samhain/Halloween pe 1 noiembrie), sa ne pregatim pentru venirea iernii care simbolizeaza regenerarea in matricea universala.
    Aceasta sarbatoare este dedicata Zeului Cerb Cernunnos, a carui coarne simbolizeaza expansiunea spre cer cat si centrarea fiintei noastre intr-o unitate germinala.
     Mabon este un zeu galez, zeul fertilitatii masculine. El ar fi omologul barbatesc al Persefonei. Mabon ap Modron ar insemna Marele Fiu al Marii Mame. Mabon este <fiul cel tanar>, <tineretea divina> sau <fiul luminii>. Modron este Marea Zeita, Terra. Legenda spune ca Mabon a fost rapit  la 3 zile dupa nasterea sa. El reuseste sa se salveze invatand din intelepciunea celor mai vechi animale ce traiec inca pe pamant : mierla, cerbul, vulturul si somonul. Zeul s-a refugiat in pantecele lui Modron unde studiaza pana-n momentul in care va fi suficient de puternic pentru a invinge batalia impotriva tenebrelor. Atunci, lumina va avea suficienta putere si intelepciune pentru a planta o noua samanta. (legenda orala celta)
     In mitologia greaca, in aceasta zi care marcheaza sfarsitul verii, Hades (zeul infernului) s-a indragostit de Persefona. A vazut-o culegand flori si a rapit-o. Adusa in Infern, Persefona avea sa fie regina alaturi de Hades. Zeita recoltelor, Demetra, mama Persefonei, disperata de disparitia fiicei sale a facut sa se ofileasca toata vegetatia. Zeii din Olimp au intervenit insa pentru a o convinge pe Demetra sa nu rapeasca pentru totdeauna viata plantelor. Au cazut la intelegere si au hotarat ca Persefona sa petreaca jumatatea anului in afara regatului mortilor si cealalta jumatate cu Hades. Dar Demetra, in semn de doliu in urma fiicei sale a decis ca natura va dormi pana-n momentul in care fiica ei ii va fi inapoiata.
    In timpul ritualurilor tinute in preajma acestei date, altarul este decorat cu ramuri de stejar, conuri de pin si cununi din spice de grau, fructe de toamna, nuci, mere si altele precum si de un cosulet cu frunze uscate de culori cat mai variate. Alimentele ce se consuma de aceasta sarbatoare vor fi cele rezultate in urma celei de-a doua recolte si se prefera cereale, fructe si legume. Vinetele coapte sunt alimentele traditionale acestei sarbatori.

 Scurta rugaciune de Mabon :

 “Gratioasa zeita a fertilitatii,
Am semanat, si am recoltat fructele actiunilor mele,
Bune si rele.
Da-mi forta de a sadi semintele fericirii si Iubirii.
In cursul anului care vine,
Sa alung suferinta si ura.
Arata-mi cum sa traiesc cu intelepciune pe aceasta planeta,
Oh tu, Luminoasa a noptii ! »

                                                               by Elora D'Avalon

Cu 4 milenii i.e.n., sumerienii considerau ca planeta Nibiru (arheologii considera ca Nibiru este numele akkadian dat planetei Jupiter) este trupul sau casa Zeului Mrduk.

          Penru ei, planetele erau corpurile zeilor sau casele lor. Cunoasterea ezoterica de azi ar confirma aceasta informatie :  planetele sunt intr-adevar atat trupurile fizice ale unor entitati de rang inalt cat si casele unui alt tip de entitati spirituale, pe care le cunoastem si sub numele de genii.

        Astfel, Zeita Nanna avea drept corp fizic Luna si reprezenta timpul care trece, iar Innana era possesoarea planetei Venus si desigur aceeasi entitate ca zeita latina Venus  

        Acest mod de gandire a fost preluat de Asirieni, care considerau si ei ca planetele, stelele, galaxiile si constelatiile sunt manifestarile fizice ale zeilor.

       Astfel, Soarele se numea Shamash, Luna : Sin, Ishtar:Venus, Mercur: Nebo sau Nabu, Marte: Nergal, Saturn: Ninurta si Jupiter: Marduk.

       Dar suntem oare noi indreptatiti sa credem ca Zeii, entitati spirituale de rang inalt au un trup fizic, acesta fiind planete, sori ori constelatii?

         Poate ca raspunsul il gasim in a 2-a lege a Kybalionului: principiul corespondentei. Aceasta este legea care ne spune ca exista intotdeauna o relatie constanta, intre legile si fenomenele diferitelor planuri ale Fiintei si ale Vietii. Ea este enuntata astfel: “Ceea ce este Sus, e ca ceea ce este Jos, iar ceea ce este Jos este ca ceea ce este Sus”. Aceasta lege se manifesta si se aplica in intreg Universul, pe diferitele sale planuri: material, mental si spiritual.

         Asa cum entitatile de tip uman au un corp fizic, asa cum alt tip de entitati au forma fizica de animal, planta sau roca, entitatile de rang inalt, au ca si contraparte fizica o planeta, un soare o constelatie sau o intreaga galaxie. Acesta este cazul unor Zei ca Zeita Venus = Afrodita (pentru greci)= Innana (pentru sumerieni)= Hathor (pentru egipteni), una si aceeasi entitate, cu acelasi trup fizic (planeta pe care o cunoastem azi sub numele de Venus) si o multitudine de nume diferite.

        In sferele acestor planete, intr-o dimensiune spirituala, locuiesc un alt tip de entitati spirituale, numite genii. Aceste genii sunt inteligente superioare ce locuiesc planuri planetare eterice si vegheaza asupra diferitelor elemente ale creatiei. Un astfel de geniu este Zeita Lilith, entitate din sfera Terrei care detine intreaga cunoastere a practicilor magice. O intreaga lista cu astfel de genii si sigiliile lor, este data de catre F. Bardon in lucrarea sa The Practice of Magical Evocation.

        Asociind zeii cu astrele despre care se stie (gratie astrologiei) ca aduc multe infleuente vietilor noastre, asociindu-i cu geniile care vegheaza asupra diferitelor “taine”, imi vine in minte mitologia greaca ce spune ca Zeii Olimpului se amuza jucandu-se cu bietele fiinte umane. Intr-un fel asa si este dar cat de mult conteaza CUM se interpreteaza acest joc.

        Acestea fiind spuse, mai putem adauga inca un element definitiei Zeilor si sa spunem ca Zeii ar fi fratii nostri mai mari, parintii nostri sau nasii nostri spirituali, care au menirea sa ne indrumeze vietile, sa ne invete lucrurile pe care le cerem sa ne fie dezvaluite; un fel de inalti ghizi pe drumul spiritualitatii.

                                                      by Lady Rowenna